Australian Open, ziua a sasea

6.30 am. Alarma suna nemilos.  Nu e melodioasa defel, e o alarma dintre  acelea rele caruia nici cei mai buni dintre noi nu-i rezista.  In cele cateva fractiuni de secunda cat dureaza proiectia in lumea diminetii imi fac planul de razbunare. Un sprint pana la ceas, care e undeva departe la doi trei metri de pat si inca jumatate de ora de somn, minim.   Aproape in acelasi timp, sting cu ura alarma, imi dau seama ca e sambata, ziua a sasea, si ma intreb de ce am pus sa sune asa devreme.  (In unele religii chiar si creatorul s-a odihnit lenes in ziua a sasea.) Oare doar ca sa-mi corectez programul de viata si sa devin mai uman? In ultimii 5  ani m-am culcat noapte dupa noapte intre 4 si 6 am, cu probabilitate unu, adica aproape mereu.  Sapatamana asta m-am trezit zi de zi cu noaptea in cap, pe la 6, 7 in zori.  In urmatoarea fractiune imi dau seama ca e Australian Open, ochii imi sclipesc jucaus si incearca sa-mi anuleze expresia tampa de om trezit inainte de vreme.  La 6.33 sunt conectat la atdhe.net site-ul care transmite meciurile de pe aproape toate arenele.

Tsonga-Sela.  Suntem in setul trei, e 2-0 pentru Tsonga la seturi, unul dintre marii mei favoriti.  Poate singurul jucator din circuit care azi, in epoca mingilor returnate din orice pozitie si la orice viteza, a schimburilor prelungite, termina punctele rapid cu doua trei lovituri de maciuca. Ingroapa mingea adanc in terenul adversarului. Daca adversarul totusi mai are puterea sa o returneze, desigur scurt aproape de fileu, un voleu pe cinste incheie punctul. Dar israelianul Sela e om serios si castiga setul 3 cu 6-1. Pe Tsonga pare ca il doare spatele, durerea aceea a lui, fosta hernie de disc, care il opreste sa fie campion de mare slem si in fruntea clasamentului mondial. Dar stange din dinti, la fel ca si in turul 2, cu Ljubic, si castiga setul 4 cu 6-1. Sper ca spatele sa il lase pe Tsonga sa joace in continuare, si sa-l vedem jucand in sferturi cu teribilul Murray. Tsonga e favorit 5 si joaca in continuare cu Blake.

Pe la 8, reteaua wireless al cartierului meu  Chailly da semne de slabiciune si pentru a nu risca o jumatate de zi planificata tenisului, ma imbrac si o iau spre birou. Afara ninge coplesitor ca si in povestile de demult,  pe vremea lui Cosbuc. Metroul complet automatizat, fara sofer, ma teleporteaza la faculta. Sunt acoperit de zapada din cap pana in picioare. Imi scot bocancii si ma instalez comfortabil in birou. E trecut deja de 10. Meciurile din sesiunea de seara sunt pe la sfarsitul setului 1.

Murray-Melzer.  Scotianul pare cel mai in forma jucator din circuit, isi domina adversarii cu lejeritatea lui Federer din anii lui cei mai buni. Inclusiv pe Federer. Anul trecut a luptat cu Melzer cinci seturi mari si late in turul 3 la US Open. In meciul de azi am vazut cat de mult a progresat in ultimele 6 luni. I-au iesit cele mai fanteziste lovituri, a fost relaxat, lenes, jovial. A casitgat 7-5, 6-0,6-3. Are cel mai bun retur din lume. A capatat consistenta. O singura slabiciune a aratat scotianul, serviciul 2 atacat cu succes de Melzer in cateva randuri. Pentru Murray urmeaza favoritul 14, Fernando Verdasco, un jucator in mare forma.

Gonzales-Gasquet.  In aproape fiecare turneu de Grand-Slam, tenisul ne aminteste ca in teorie, e facut sa poata continua la infinit.  Cate un meci impins departe in prelungirile setului 5 ma face sa ma intreb ce s-ar intampla daca un meci inceput la 11 dimineata ar continua pana la 1 noaptea si nu ar da semne ca s-ar putea termina vreodata.  Jucatorii intra intr-o stare neumana, psihicul, oboseala se evapora,  joaca tenis, au trecut de punctul ala faimos, sunt pe alta lume, unde energia nu mai joaca nici un rol. Ei bine, Gasquet e slabiciunea mea, cel mai elegant jucator, control perfect, cel mai bun backhand din lume. Castiga primele doua seturi la 3, cu eleganta la max, si ma face sa sper, ca si la fiecare mare Slam, poate de data asta. Setul 3 se curveste rau,  situatia se rastoarna de cateva ori. In tie-break, Gonzales salveaza minge de meci si ia setul dupa ce Gasquet salveaza si el 7 mingi de set. Setul 4 se duce la chilian, un 6-2 fara istorie. Setul 5 se duce la infinit fara break, Gasquet isi castiga parca mai usor serviciile. Atmosfera e parca de Cupa Davis, cu grupuri zgomotoase de francezi si chilieni. Da, se temina totusi, 12-10 pentru Gonzo, care mitraliaza cat poate cu faimoasa lui lovitura de dreapta. In tribune se aprinde o petarda ca la un meci de fotbal scapat de sub control. Da, Richard, m-ai dezamagit inca o data… sa mai cred oare in tine? 

Nadal-Haas. Nadal e parca si mai inspaimantator de cand s-a maturizat. Pletele mai scurte, tricou cu maneci, cautatura mai sigura, bandajele de la picioare tot acolo. Mereu am crezut ca Haas e un om care il poate invinge pe Rafa. Si incepe bine cu break. Ashh, foc de paie 6-4,6-2,6-2 pentru Rafa, care in setul 2 are o singura greseala nefortata. E cel mai bun.  Gonzales next.

Asa… s-a mai terminat o zi. O zi de tenis adica, incepe pe la 1 am si se termina pe la 1 pm, poate putintel mai tarziu. Ce vedem maine, in turul 4? (pe atdhe.net)

Federer-Berdych. (spre dimineata; la 1 am se joaca doua meciuri de fete, adica mai scurte, si apoi incepe)

Federer joaca bine, bine de tot, doar ca acum nu mai e singur, mai sunt inca 3 jucatori la acelasi nivel cu el, si e al naibii de bine asa. Va castiga oare al 14-lea turneu de mare slam? Il va egala oare pe Sampras? Orice s-ar spune, legendele in tenis se clasifica dupa numarul de Slamuri castigate, indiferent cate milioane de alte statistici ni se arunca in ochi.

Federer, 27 de ani, nr. 2 mondial, Elvetia; Berdych 23 de ani, nr. 21, Cehia. La intalniri directe 7-1 pentru elvetian.

Djokovic-Baghdatis (in jur de 11 dimineata)

Campionul en-titre isi continua cursa. Pare cel mai vulnerabil dintre cei patru uriasi din fruntea clasamentului, pare obosit mai tot timpul. Cipriotul Baghdatis ,finalist acum 3 ani, si-a tuns pletele recent, le avea cica de la 7 ani. Sa vedem, sa vedem ce-o sa iasa.

Djokovic, 21 de ani, nr. 3, Serbia; Baghdatis, 23 de ani, Cipru, nr. 97 (dar fost nr. 8).Sarbul conduce 2-0 intalnirile directe.

Del Potro-Cilic (la 1 am, adica in curand)

Imi voi strica tot programul de somn ca sa vad meciul asta. Doi pusti teribili de 20 de ani, ei sunt viitorul tenisului. Pe Del Potro,  il stie toata lumea, dupa ce a castigat in vara primele 4 sale turnee ATP si inca consecutiv. Cilic m-a fermecat anul trecut in turul 3, cand l-a distrus pe experimentatul Blake. Acum cativa ani americanul Donald Young si croatul Marin Cilic erau cei mai buni juniori din lume. Young primul, Cilic al doilea. Pe pagina lor de pe site-ul juniorilor, isi declarau obiectivele pentru seniorat. Young, sa castige toate turneele de Mare Slam, fiecare de mai multe ori. Cilic, sa ajunga in Top20. Azi, Young e nr. 133, Cilic, obiectiv indeplinit, e fix fixut numarul 20 poate sa iasa la pensie.

Del Potro, Argentina, 20 de ani, nr. 6; Cilic, Croatia, nr. 20.  Intalniri directe: 0-0

Roddick-Robredo (tot asa spre dimineata, estimez pe la 6)

Doi clasici, las cifrele sa vorbeasca.

Roddick, Sua, 26 de ani, nr. 9 (fost lider mondial) ; Robredo, Spania,26 de ani, nr. 22 (fost nr. 5). Intalniri directe: 9-0 pentru Roddick.

Yo, Yo

Etichete Australian Open, sculat de dimineata, Tenis