Situatiunea

 Daca ai un job oarecare in America de Nord, ai dreptul la 2 saptamani de vacanta. Suna inspaimantator stiu, mai ales cand ei pretind ca nu au nevoie de mai mult, ca se plictisesc in vacanta, ca timpul inseamna bani etc. Poate n-ar trebui, pentru ca imi place foarte mult ce fac, si cumva ar trebui deci sa ii inteleg.  Chestia e ca, in cazul meu, nu pot sa disting clar intre munca si timp liber, pur si simplu vacanta nu e ceva bine definit. Ca sa fiu mai explicit, un matematician poate sa frece menta, dar in mintea lui are loc o ”percolare” continua; deci nu e corect definit nici timpul de lucru zilnic, saptamanal, whatever. Daca lucrezi mai inteligent esti infinit mai rapid. Poate caut doar scuze pentru cele 6 vizite in Romania din acest an, pentru cele 12 saptamani de vacanta, in locul celor 5 prevazute in regulament. Chiar 13 saptamani, daca punem si ca am fost la Euro, la turneul de tenis de la Gstaad, ca am primit vizitele unor prieteni.  Plus nenumarate zile cand n-am avut chef sa lucrez. As putea compensa cu faptul ca nu disting intre zilele saptamanii si week-end, ca uneori am lucrat foarte intens.   Oricum as incerca sa o dreg, impresia mea e ca am lucrat foarte putin anul asta; cu toate ca daca ma gandesc am citit cel putin vreo 20 de articole din diferite domenii ale matematicii si m-am si gandit la cateva probleme.  Ca sa inchei acest subiect, nu ma sperie ideea de a lucra tot anul, dar ma sperie faptul ca nu poti sa-ti iei decat 2 saptamani de vacanta, ca orice ar fi trebuie sa mergi la birou, lipsa de libertate… Vivat Academia.

 N-am mai postat de mai bine de doua luni. A fost o perioada agitata, in care am fost foarte dinamic social. Am facut:

- Am fost la toate meciurile Romaniei la Euro. E o experienta foarte misto un turneu final, nu ratati ocazia daca se iveste. Nu stiu cand voi mai avea ocazia sa vorbesc romaneste la Zurich ca la mine pe strada cu doi oameni din trei. Faptul ca am fost mai multi romani decat francezi (sau italieni) in Elvetia spune ceva (desi nu stiu exact ce). Mi-am vopsit steagul pe fata si am aparut pe site-ul UEFA. Fara nici un motiv, ca un idiot oarecare, am fost sincer “mandru ca sunt roman”. Plus am scapat de un atac terorist la meciul Romania-Olanda.

-Am fost aproape zilnic in Great Escape un pub din Lausanne, un loc numai bun pentru invatat franceza. Am cunoscut si vorbit cu o groaza de oameni.

- Au trecut prin patul meu (la propriu; am un singur pat foarte mare si un fotoliu pe care-l anexez, asa ca e de cel putin 4 persoane): Mara, Ionut, Gilu, Paul si Dana, Luca…

-Am fost la turneul de tenis de la Gstaad, o statiune montana traznet in Alpi, un locsor ca un teatru de pe vremuri; plina de milionari zona. Am cheltuit intr-o zi mai mult decat cu cele 3 meciuri de la Euro, dar Hanescu a castigat turneul.  

- Am fost de cateva ori la Montreux, un soi de Beverly Hills al Lausanne-ului; azi am aflat ca Nabokov si-a petrecut ultimii 15 ani din viata acolo, locuind intr- unul din luxoasele hoteluri din statiune. Vedere nemaipomenita spre Alpi. As spune optima, plus ca e pe malul lacului… imagine or google.

-Am dat un examen enervant de Geometrie Algebrica; enervant pentru ca lectiile erau vinerea de la 8 dimineata, asa ca nu prea am dat pe la scoala. Stiam partea de baza oricum, dar ca romanul bou, a trebuit sa stabilesc un nou record mondial, sa-mi fac toate temele in 16 ore (vreo 80 de probleme). Cine are o idee vaga despre ce inseamna aceasta combinatie nevinovata a cuvintelor Geometrie si Algebra isi da seama ca a fost un efort. Examenul a fost chinuitor, ca eram nedormit si sera in clasa; am facut toate subiectele, dar am scris ca un doctor pe reteta; concluzie nota 5.5 din 6.

- Am tinut doua talkuri de cate o ora jumatate in cadrul seminarului de Teoria Grupurilor de la EPFL; subiectul lor nu prezinta interes pentru omul de rand. Desi daca ma gandesc mai bine…

-M-am imbatat in repetate randuri; mi s-a confirmat ca e o problema, alcolismul la Lausanne…

- Am citit si ceva literatura interesanta… voi reveni

 

And then I got home.

Acasa pentru mine inseamna un singur lucru: CLUJUL. O mare parte dintre cei care au parasit Romania spun dupa 5-10 ani, ca nu se simt acasa nici in noua lor tara, dar nici in Romania. E un soi de fifty-fifty. Altii se cred acasa in creierul lor, in familia lor, no relation cu spatiul fizic. Ei bine, eu nu sunt asa. E drept ca abia am plecat de un an; dar niciodata alt loc nu va fi acasa (naivule!). Cand ma intorc de la vreo conferinta, “acasa” la Lausanne, mi se pare ciudat, dureros ca nu ma intorc la Cluj; sentimentul ala eliberator ca dupa o saptamana de stat la hotel, ajungi acasa, se sparge violent de faptul ca, de fapt, nu te intorci acasa, ci intr-un loc oarecum strain, un fel de noua conferinta. Na, trebuie sa recunosc totusi ca ceva s-a intamplat; nu mai simt Clujul perfect, aproape perfect, dar ceva aproape insesizabil s-a miscat; il simt usor, aproape imperceptibil strain. Si Lausanne-ul aproape imperceptibil usor familiar. Un 99-1, in favoarea Clujului, in meciul “acasa”. Dar sunt foarte, foarte atent sa nu ajung la un ireductibil 50-50.

De cum am ajuns acasa, am incercat sa-mi reiau activitatile obisnuite (vizitele precedente fusesera prea scurte si am fost pur si simplu o racheta spatiala). Am incercat tare, tare de tot sa ma contopesc cu Clujul meu drag. Sa-l fac din nou al meu, sau mai degraba invers. Am inceput cu camera mea, cu balconul, cu parcul de langa bloc. Am renuntat sa mai fumez, ca pot adulmeca aerul de altadata, am cautat cu disperare Nostalgia ( ma intreb daca iti poti permite acest lux cu 2 saptamani de concediu pe an). Am stat in casa, am mirosit carti, am mirosit camere, am mirosit toate strazile pe care obisnuiam sa ma plimb la infinit, ziua si noaptea. Continui la nesfarsit aceste activitati, adulmec strazile, adulmec orasul, il vreau inapoi; vreau sa ma relaxez si  sa fie ca inainte. Sunt nemultumit, e *aproape* la fel, aproape nu se poate masura,asa de mic e,  parca la fel.  Imi bag unghile in carne(la figurat) si incerc si mai tare. Nu sunt emotionat, vreau doar sa fie exact la fel. E o chestie simpla despre spatiu si mai ales despre timp. In ultima vreme sunt mai mult de actiune decat nostalgic. Dar stiu din ce in ce mai bine, ca NICIODATA nu va mai fi la fel, al meu. Si continui sa incerc, il iubesc domnilor… Si ma plimb pe strazile astea, in timp, mai ales in timp si in viata mea… trebuie sa pleci si sa te intorci ca sa intelegi…

Clujule, sunt la picioarele tale.

Early in the morning

5.23 am, sambata. E primul post pe care il scriu beat, cu 10, 15 beri (de 0.3), 50 de tigari si doua kebaburi in mine. Chef toata noaptea in campus, traditionalul Balelec. Vreo 8 scene cu concerte live si doua cluburi. Am cazut cu niste oameni destul de cool: un elvetian jumate francez, un francez, un englez jumate suedez, un turc jumate neamt, un englez jumate scotian, o australianca, o elevetianca din parinti croati si eu.

Chefurile, berea sunt la fel peste tot. Nu prea interesante, dar inevitabile. La 4.30 cheful se sparge, si ma intorc la birou ametit de bautura si de ultimul kebab picant, cu gandul de a lua primul metrou o ora si jumatate mai tarziu. Gasesc usa deschisa, lumina stinsa si o muzica misto. Ma gandesc ce tare am uitat usa deschisa si muzica pornita. Ma pun la calc cu gandul sa o mai frec pe net. Dupa o vreme il observ pe colegul meu de birou (francez baiatul) intins pe jos in birou, luat de somn. Cazuse pe la 3 jumate si zicea ca merge acasa. Acum vorbeste in somn (pe franceza natural) . E stoned omul. (pietrificat)

In timpul concertului celei mai tari trupe (ceva francezi destul de modesti) m-am pus pe jos sa stau mai lejer. Se tranteste un tip peste mine si ma intreaba cati ani am. Ii spun. Si zice ca are o intrebare pentru mine, pentru propria lui experienta de viata. De cate ori am fost deceptionat in dragoste. Rapsund de doua ori la intamplare. Si incepe omul sa filosofese. Si ii da. O ocazie buna sa-mi exersez franceza o ora.

Un soi de festival al berii. Pentru a evita mizeria, am platit pe fiecare pahar (de plastic ceva mai solid) vreo 2 sau 3 franci garantie. Si a trebuit sa-l tin in mana, gura sau alte locuri pe toata durata chefului.

Ies pe balconul de la birou sa mai fumez o tigara, Franta se naste in flacari (probabil iluminatul public) pe partea cealalta a lacului Geneva, la poalele Alpilor, care nu se vad inca. Acolo e Evian.
La o aruncatura de bat. Se aprinde lumina intr-un laborator de chimie. Oamenii incep sa lucreze sau au lasat sa fiarba peste noapte. Radio Nostalgie merge in birou la concurenta cu sforaielile de drogat ale colegului meu, un francez vesnic neras, care poarta tot timpul, dar tot timpul un fular de palestinian la gat. Il cheama Ioan Botezatorul.

Timpul trece, lumea se schimba. Timpul trece, lumea se schimba. E o dimineata de vara.

Update: Cultura stiintifica

De fapt, cred ca merita citite toate articolele pe aceasta tema din Dilema (modulo observatia din postul precedent). O lectura foarte interesanta in aceasta directie este discursul  de receptie in Academia Romana al lui Solomon Marcus. S-a facut ceva tam tam in presa pe marginea acestui text; chiar si Tolo/, cel mai popular blog din Romania, i-a facut reclama (da, Solomon Marcus pe gsp.ro am trait s-o vad si pe asta), afirmind naiv ca atata timp cat exista oameni ca Marcus poporul asta nu este pierdut. Oricum Marcus este unicul urmas al lui Mosil, un om de stiinta care a studiat implicatiile informaticii teoretice in biologie si viceversa, lingvistica matematica, poetica matematica, stie tone de literatura. Un text profund, incarcat de arome grele, mult deasupra prichindeilor care se agita prin cultura romana. (Daca vreti cultura de dupa amiaza, puteti citi de exemplu Bucurenci (un exemplu aleator; chestie destul de  meseriasa de altfel)).

Multi oameni, unii destul de inteligenti, au impresia ca nu mai exista nimic de descoperit in matematica, ca nu exista cercetare in alte domenii ( cu exceptia medicinei si constructiilor de masini). Nu-mi face nici o placere sa-i contrazic, ma plictiseste, matematica (ca si dragostea) se face, nu se povesteste. Totusi, cateva contraexemple:

- Computerul. Nu este doar o tastatura si un ecran abandonat pe geoid de bunul Dumnezeu pentru folosul omului. El nu ar fi existat ( impreuna cu toate schimbarile pe care le-a produs in viata noastra) fara ideea geniala a matematicianului englez Alan Turing  de a construi o masina ideala de calcul, de aformaliza ideea de algoritm ( first come the ideea (=matematica), then the industry ).

- Avioanele. Ecuatiile “zborului” au fost descoperite de un oarecare http://en.wikipedia.org/wiki/Euler Euler acum vreo 300 de ani. (…then the industry.)

- toate sistemele criptografice se bazeaza pe faptul ca nu se cunoaste un algoritm eficient (=polinomial de grad mic) pentru descompunera numerelor naturale in numere prime. Descoperirea unui astfel de algoritm ar pune in pericol, toate sistemele bancare din lume, ar face toate sistemele militare vulnerabile, ar arunca lumea in haos… Din fericire este improbabil sa se gaseasca un astfel de algoritm, iar daca va fi gasit, va fi gasit la MIT sau Princeton, sub umbrela Agentiei Americane de Securitate.

-Matematicienii au spart codurile nemtesti si au scurtat al doilea Razboi Mondial cu doi ani.

- Au facut Astronomia posibila… si zborurile spatiale…

- Matematicianul polonez Ulam a rezolvat ultima problema in calea construirii bombei atomice.

- Multora dintre programatorii pe care ii cunosc li se pare ca ei sunt miezul… dar pe la spatele lor se pregatesc (de catre matematicieni) calculatoarele cuantice, calculatoarele bazate pe ADN, care vor fi de super ieftine, si mult mai rapide… Si apoi o sa trebuiasca sa invete sa lucreze pe astea mici, in caz ca nu o sa o faca robotii construiti de oamenii din inteligenta artificiala, care deja joaca fotbal bine de tot…

- Programatorii se cred de asemenea foarte inteligenti si spun ca complexitatea algoritmilor nu conteaza. Pai oricat de bata ai fi ca programator, nu ai cum sa scrii un program lent in limbajele evoluate de azi, pentru ca toate functiile si bibliotecile sunt deja scrise de alti programatori, super destepti, folosind cei mai buni algoritmi posibili. Si algoritmii ( o tehnologie majora) sunt informatica teoretica, adica matematica.

-Lumea asta e plina de minuni si matematica isi baga nasul in toate…

-Implicatiile filosofice ale matematicii: exista teoreme care nu se pot demonstra (Godel, Russel) (desi intr-un anumit sens; trebuie avut grija…) , fapt care  a facut furori prin filosofie

-Banach-Tarski Paradox: Poti taia o sfera in 5 bucati si prin rotatii si translatii sa compui bucatiile in doua sfere egale cu sfera initiala.Adica sa faci din una, doua la fel. Procedura nu este mecanica, deci acest fapt nu are aplicatii majore in agricultura, si nici nu demonstreaza ca universul este infinit, dar e destul de impresionant nu?

-Finance, bursa. Pe Wall Steet e plin de matematicieni, care aduc o groaza de bani companiilor…
O groaza de matematicieni au luat premiul Nobel pt Economie.

-Orice joc de doua persoane care muta alternativ, are o strategie; nu exista sisteme de vot perfecte…

-Si alte probleme minunate: muzica numerelor prime, ecuatiile naturii…

Am fost cat de imprecis am putut… oamenii instruiti sa  ma scuze… Oricum ideea e ca fara creatie, fara idei noi (cercetare) (nu s-au epuizat ideile noi, it is only the begining) nu se intampla nimic, evident. Oamenii stau la bere si li se pare ca daca au un job mai ca lumea si inseamna ceva, stau si rad ca nu mai este nimic de descoperit. Intre timp in jurul lor apar, intr-un ritm ametitor, descoperirile cele mai mari ale civilizatie, multe dintre ele imposibile fara matematica. Lumea e o poezie minunata si ideea e ca: niste tipi super inteligenti Va lucreaza pe la spate. Oricum, have fun!

Poveste

Monica Lovinescu: sfarsitul. Povestit de Gabriel Liiceanu.

Ce nu vad lunetistii

Si ca sa fie ziua lecturii pe net, iata un articol minunat de
Hurezeanu. Despre noi, mine si tine.

Grad School

A great post by Jordan Ellenberg about where you should
go to Grad School!