Zilele astea am luat o pauza obligatorie si m-am dat pe citit. Cu fiecare an care trece citesc parca tot mai putin. Anul asta am jurat sa citesc trei carti pe luna, dar… Ca lumea nu mai citeste it’s a fact, cu explicatii evidente legate de viteza de scurgere a vietii in perioada pe care o traim+ alte moduri de a-ti petrece timpul. La fel de evidente dar mai putin invocate ar fi si urmatoarele : Lasand la o parte prostii care abunda, nu mi se pare normal ca unui om sa-i faca placere sa citeasca. E o chestie care unii, nesiliti de nimeni, o descopera in copilarie sau adolescenta, ca pe un soi de aventura secreta. Altfel viata e scurta si obligat chiar nu are rost. Acum si cei carora le place cu adevarat lectura descopera la maturitate ca nu se mai pot contopi cu cartea la fel cum o faceau in copilarie/adolescenta. E destul de normal, viata e plina, e captivanta (sau enervanta) e ceva ce iti apartine mai mult, mai natural. Dar “inocenta” de a te contopi cu cartea se pierde din motive mai subtile, de fapt mai grave, pe care n-am nici un chef sa le amanuntesc. Dar eu o simt tot mai mult…
Lasand aiurelile la o parte, am adaugat o pagina pe blog cu lecturile mele din ultimii doi ani. M-am gandit sa fac si putina reclama la cele 6 carti bestiale pe care le-am citit anul asta. Pe principiul ca dintr-un razboi de mult piedut ( sa-i faci pe oamenii carora le place sa citeasca, sa chiar citeasca) ai numai de casitgat 
-Roddy Doyle- Paddy Clarke, ha, ha, ha (Irlanda, 1993)
Este un veritabil, unic, amuzant Huckleberry Finn in secolul 20, doar ca in loc de fluviul Mississipi, locul actiunii este un cartier muncitoresc din Irlanda anilor ‘60. Tema ramane aceeasi, copilaria nebuna, iar Doyle e clar un urmas al lui Twain. Usor de citit si geniala. Carte distinsa cu Booker prize. Dupa lectura ei, mi-am pierdut teama de irlandezi, una indusa nu stiu de unde si absurda. 
-Ian McEwan: Pe plaja Chesil (Anglia, 2007)
Ei bine, asta-i o carte putin mai greu de prezentat, scrisa de unul din greii literaturii engleze. Fara indoiala merita insa citita. O poveste de dragoste, dar de fapt o incursiune in mintea tinerilor britanici ai anilor 60 (la fel de actuala si azi). Despre cum spatiul personal exagerat, traditionala distanta fata de ceilalti, a pastra ce simti pentru tine, poate sa distruga ceva cald si drag si intr-un final sa proiecteze iubirea intr-o sfera joasa. Povestirea inainteaza la foc mic, si poate parea pe alocuri plictisitoare, dar finalul este emotionant si compenseaza totul. Carte pe lista scurta la Booker Prize 2007. Daca stii destui britanici, este de-a dreptul fascinanta si te ajuta mult sa-i intelegi si sa-i suporti…
-Charles Bukowski: Posta (SUA, 1971)
Unul dintre cei mai mari autori americani, alcoolic iremediabil, a lucrat o groaza ca postas, pare sa fie ratatul generic. Doar ca a scris al dracului de bine! O literatura care prezinta the low level life, o literaturala la care un scriitor normal, care nu bea pana crapa zilnic, nu are acces. Violuri, batai, combinatii, viata de rahat, de toate inauntru. Usor de citit, geniala.
-Scott Fitzgerald: Dincoace de Paradis (USA, 1920)
A doua care pe care o citesc de Fitzgerald, unul dintre cei mai iubiti autori americani. Prima Marele Gatsby, o capodopera, tehnica perfecta (comparabila poate doar cu a bunului sau prieten Hemingway). Dincoace de Paradis e povestea fascinanata a unui tanar american, student la Princeton si care lupta in primul razboi mondial. Un om care porneste in calatoria numita viata, de la premisa ca este deasupra celorlati, mai inteligent, mai cult si mai frumos. Il urmam pas cu pas in relatiile sale amoroase, in prieteniile sale, dar mai ales in dezvoltarea filosofiei de viata si a ideologiei sale politice si sociale. O poveste pe care o traim cu totii mai mult sau mai putin intens. In cazul lui America anilor 20 (= Romania anilor 2000 pe alocuri, dar nu tocmai ) ), o poveste care “pulseaza de jazz, tinerete si umor”. Si ca si in cazul multor alti tineri, povestea lui la 24 de ani ajunge in punctul: “Ma cunosc pe mine, dar nimic altceva”! . Aproape poem, o carte minunata…
-Ernest Hemingway – Batranul si marea ( SUA, 1952)
Am recitit-o cu admiratie. Unde se termina literatura, si apoi incepe din nou.
-Bogdan Suceava- Bunicul se intoarce la franceza (ROM, 2003)
Fost olimpic international de mate, actualmente prof prin state, Suceava este unul dintre cei mai interesanti scriitori romani ai momentului. Cred ca si datoriata profesiei, incearca stiluri diferite si calculeaza cu precizie timpul actiunii, gasind formule noi. Pe langa asta, si cel mai interesant, este singurul autor (pe care il stiu), care ne reprezinta generatia prin temele pe care le abordeaza: copilaria, adolescenta, studentia celor pe care Revolutia i-a prins prins scolari, noi singurele generatii jumate comuniste, jumate capitaliste. E singurul care descrie nebunia, disperarea si frumusetea anilor de dupa revolutie. Anii nostri cei mai frumosi. Si in plus ii mixeaza cu perioada comunista, cu viata de la tara (limbaj arhaic and cool stuff), viata din campusurile americane…
Se poate citi gratuit pe Liternet, iar pentru restul cartilor vezi Polirom.
