Another kind of Mathematics

mai 2, 2008 de dsalajan

Another kind of Mathematics

We know that one times one is one,
but an unicorn times a pear
have no idea what it is.
We know that five minus four is one
but a cloud minus a sailboat
have no idea what it is.
We know that eight
divided by eight is one,
but a mountain divided by a goat
have no idea what it is.
We know that one plus one is two,
but me and you, oh,
we have no idea what it is.

Oh, but a comforter
times a rabbit
is a red-headed one of course,
a cabbage divided by a flag
is a pig,
a horse minus a street-car
is an angel,
a cauliflower plus an egg
is an astragalus.

Only you and me
multiplied and divided
added and substracted
remain the same…

Vanish from my mind!
Come back in my heart!

by Nichita Stanescu
(english translation by George Mustea)

Update: Cultura stiintifica

aprilie 29, 2008 de dsalajan

De fapt, cred ca merita citite toate articolele pe aceasta tema din Dilema (modulo observatia din postul precedent). O lectura foarte interesanta in aceasta directie este discursul  de receptie in Academia Romana al lui Solomon Marcus. S-a facut ceva tam tam in presa pe marginea acestui text; chiar si Tolo/, cel mai popular blog din Romania, i-a facut reclama (da, Solomon Marcus pe gsp.ro am trait s-o vad si pe asta), afirmind naiv ca atata timp cat exista oameni ca Marcus poporul asta nu este pierdut. Oricum Marcus este unicul urmas al lui Mosil, un om de stiinta care a studiat implicatiile informaticii teoretice in biologie si viceversa, lingvistica matematica, poetica matematica, stie tone de literatura. Un text profund, incarcat de arome grele, mult deasupra prichindeilor care se agita prin cultura romana. (Daca vreti cultura de dupa amiaza, puteti citi de exemplu Bucurenci (un exemplu aleator; chestie destul de  meseriasa de altfel)).

Multi oameni, unii destul de inteligenti, au impresia ca nu mai exista nimic de descoperit in matematica, ca nu exista cercetare in alte domenii ( cu exceptia medicinei si constructiilor de masini). Nu-mi face nici o placere sa-i contrazic, ma plictiseste, matematica (ca si dragostea) se face, nu se povesteste. Totusi, cateva contraexemple:

- Computerul. Nu este doar o tastatura si un ecran abandonat pe geoid de bunul Dumnezeu pentru folosul omului. El nu ar fi existat ( impreuna cu toate schimbarile pe care le-a produs in viata noastra) fara ideea geniala a matematicianului englez Alan Turing  de a construi o masina ideala de calcul, de aformaliza ideea de algoritm ( first come the ideea (=matematica), then the industry :) ).

- Avioanele. Ecuatiile “zborului” au fost descoperite de un oarecare http://en.wikipedia.org/wiki/Euler Euler acum vreo 300 de ani. (…then the industry.)

- toate sistemele criptografice se bazeaza pe faptul ca nu se cunoaste un algoritm eficient (=polinomial de grad mic) pentru descompunera numerelor naturale in numere prime. Descoperirea unui astfel de algoritm ar pune in pericol, toate sistemele bancare din lume, ar face toate sistemele militare vulnerabile, ar arunca lumea in haos… Din fericire este improbabil sa se gaseasca un astfel de algoritm, iar daca va fi gasit, va fi gasit la MIT sau Princeton, sub umbrela Agentiei Americane de Securitate.

-Matematicienii au spart codurile nemtesti si au scurtat al doilea Razboi Mondial cu doi ani.

- Au facut Astronomia posibila… si zborurile spatiale…

- Matematicianul polonez Ulam a rezolvat ultima problema in calea construirii bombei atomice.

- Multora dintre programatorii pe care ii cunosc li se pare ca ei sunt miezul… dar pe la spatele lor se pregatesc (de catre matematicieni) calculatoarele cuantice, calculatoarele bazate pe ADN, care vor fi de super ieftine, si mult mai rapide… Si apoi o sa trebuiasca sa invete sa lucreze pe astea mici, in caz ca nu o sa o faca robotii construiti de oamenii din inteligenta artificiala, care deja joaca fotbal bine de tot… :)

- Programatorii se cred de asemenea foarte inteligenti si spun ca complexitatea algoritmilor nu conteaza. Pai oricat de bata ai fi ca programator, nu ai cum sa scrii un program lent in limbajele evoluate de azi, pentru ca toate functiile si bibliotecile sunt deja scrise de alti programatori, super destepti, folosind cei mai buni algoritmi posibili. Si algoritmii ( o tehnologie majora) sunt informatica teoretica, adica matematica.

-Lumea asta e plina de minuni si matematica isi baga nasul in toate…

-Implicatiile filosofice ale matematicii: exista teoreme care nu se pot demonstra (Godel, Russel) (desi intr-un anumit sens; trebuie avut grija…) , fapt care  a facut furori prin filosofie

-Banach-Tarski Paradox: Poti taia o sfera in 5 bucati si prin rotatii si translatii sa compui bucatiile in doua sfere egale cu sfera initiala.Adica sa faci din una, doua la fel. Procedura nu este mecanica, deci acest fapt nu are aplicatii majore in agricultura, si nici nu demonstreaza ca universul este infinit, dar e destul de impresionant nu?

-Finance, bursa. Pe Wall Steet e plin de matematicieni, care aduc o groaza de bani companiilor…
O groaza de matematicieni au luat premiul Nobel pt Economie.

-Orice joc de doua persoane care muta alternativ, are o strategie; nu exista sisteme de vot perfecte…

-Si alte probleme minunate: muzica numerelor prime, ecuatiile naturii…

Am fost cat de imprecis am putut… oamenii instruiti sa  ma scuze… Oricum ideea e ca fara creatie, fara idei noi (cercetare) (nu s-au epuizat ideile noi, it is only the begining) nu se intampla nimic, evident. Oamenii stau la bere si li se pare ca daca au un job mai ca lumea si inseamna ceva, stau si rad ca nu mai este nimic de descoperit. Intre timp in jurul lor apar, intr-un ritm ametitor, descoperirile cele mai mari ale civilizatie, multe dintre ele imposibile fara matematica. Lumea e o poezie minunata si ideea e ca: niste tipi super inteligenti Va lucreaza pe la spate. Oricum, have fun!

Cultura stiintifica

aprilie 28, 2008 de dsalajan

Aceasta este tema saptamanii in Dilema Veche. Ar fi atat de multe de spus… In general articolele din “dilema” sunt scurte si nu au cum sa atinga fondul problemei, desi sunt o lectura agreabila altfel. Din acest numar as recomanda doi autori care isi respecta mereu condeiul: Solomon Marcus si Mircea Cartarescu.  

Poveste

aprilie 25, 2008 de dsalajan

Monica Lovinescu: sfarsitul. Povestit de Gabriel Liiceanu.

Upcoming post: Cum sa agati tipe faine si inteligente constant: tehnica

aprilie 23, 2008 de dsalajan

Blogul a tacut un timp. Motive diverse: cumpartat mobila ikea( 2000 de euro= jumate din magazin :) ), lucru mult, vizita lui Sebi neasteptata si placuta(= Lausanne, bere si tigari), dar mai ales the best thing you can get on gsp.ro, adica http://www.gsp.ro/stire/joaca-te-tenis-pe-gsp-ro-56569.html minijocul online de tenis. Joaca-te neaparat. Am reusit sa-l termin cu Martina Navratilova, care are viteza mare si forta medie, dar nu am reusit sa-l termin de exemplu Venus Williams, care are forta mare dar viteza mica. Jocul pare foarte greu la inceput si mult timp nu am fost capabil sa castig o minge, dar cu timpul gets better and more exciting. Dupa ce joci doua zile consecutive 9 ore la birou esti the one.

M-am gandit sa incep o serie de posturi mai populare, in care sa-mi rezum viziunea despre agatatul tipelor. Teoria pe care o sa incerc sa o incropesc se bazeaza pe experienta mea pre-elvetiana in care agatam cate o tipa draguta (uneori foarte draguta) pe saptamana. Teoria mea se refera la cum sa agati tipe cu un minim de inteligenta si subtilitate intr-un cadru prietenos, adica bar rezonabil sau club de talie mica sau medie sufiecient de degajat. ( gen autograf the way it used to be or so). Se refera de asemenea in special one nigth affair sau oricum de scurta durata. Are la baza urmatoare filosofie: sa agati o tipa inteligenta e ca si o problema de mate (sau de info) trebuie sa ai o idee vaga, o strategie, si apoi sa lucrezi detaliile fine, sa ai prezenta de spirit, sa fii inteligent. Rasplata cand tipa is yours e mare, dar stii ca distractia s-a terminat. Procesul in sine e mult mai interesant. (Repet, ma refer la relatii de-an pixu, la aventuri, in perioade ale vietii cand vrei sa dai cu capu in difuzoare, cand nu vrei sub nici o forma sa te indragostesti).  Un prieten spunea ca nu e nici o tehnica, nu e o problema de mate, e totul daca tipa iti da verde sau nu.  Sunt de acord pana la un punct, dar eu zic ca o mare parte e tehnica ( ma rog  si un dram de talent).

Marea rasplata este pentru mine ca poate transforma o aventura (relativ vulgara prin definitie) intr-o chestie splendida, romantica. Rock!

UPDATE: Am terminat jocul (adica castigat turneul) si cu Sanchez si Venus

Literature Reloaded

aprilie 13, 2008 de dsalajan

 Zilele astea am luat o pauza obligatorie si m-am dat pe citit. Cu fiecare an care trece citesc parca tot mai putin. Anul asta am jurat sa citesc trei carti pe luna, dar…  Ca lumea nu mai citeste it’s a fact, cu explicatii evidente legate de viteza de scurgere a vietii in perioada pe care o traim+ alte moduri de a-ti petrece timpul. La fel de evidente dar mai putin invocate ar fi si urmatoarele : Lasand la o parte prostii care abunda, nu mi se pare normal ca unui om sa-i faca placere sa citeasca. E o chestie care unii, nesiliti de nimeni, o descopera in copilarie sau adolescenta, ca pe un soi de aventura secreta. Altfel viata e scurta si obligat chiar nu are rost. Acum si  cei carora le place cu adevarat lectura descopera la maturitate ca nu se mai pot contopi cu cartea la fel cum o faceau in copilarie/adolescenta. E destul de normal, viata e plina, e captivanta (sau enervanta) e ceva ce iti apartine mai mult, mai natural. Dar “inocenta” de a te contopi cu cartea se pierde din motive mai subtile, de fapt mai grave,  pe care n-am nici un chef  sa le amanuntesc. Dar eu o simt tot mai mult…

Lasand aiurelile la o parte, am adaugat o pagina pe blog cu lecturile mele din ultimii doi ani. M-am gandit sa fac si putina reclama la cele 6 carti bestiale  pe care le-am citit anul asta. Pe principiul ca dintr-un razboi de mult piedut ( sa-i faci pe oamenii carora le place sa citeasca, sa chiar citeasca) ai numai de casitgat :)

-Roddy Doyle- Paddy Clarke, ha, ha, ha (Irlanda, 1993)

Este un veritabil, unic, amuzant Huckleberry Finn in secolul 20, doar ca in loc de fluviul Mississipi, locul actiunii este un cartier muncitoresc din Irlanda anilor ‘60. Tema ramane aceeasi, copilaria nebuna, iar  Doyle e  clar un urmas al lui Twain. Usor de citit si geniala. Carte distinsa cu Booker prize.  Dupa lectura ei, mi-am pierdut teama de irlandezi, una indusa nu stiu de unde si absurda. ;)

-Ian McEwan: Pe plaja Chesil (Anglia, 2007)

Ei bine, asta-i o carte  putin mai greu de prezentat, scrisa de unul din greii literaturii engleze. Fara indoiala merita insa citita. O poveste de dragoste, dar de fapt  o incursiune in mintea tinerilor britanici ai anilor 60 (la fel de actuala si azi). Despre cum spatiul personal exagerat, traditionala distanta fata de ceilalti,  a pastra ce simti pentru tine,  poate sa distruga ceva cald si drag  si intr-un final sa  proiecteze iubirea  intr-o sfera joasa. Povestirea inainteaza la foc mic, si poate parea pe alocuri plictisitoare, dar finalul este emotionant si compenseaza totul. Carte pe lista scurta la Booker Prize 2007. Daca stii destui britanici, este de-a dreptul fascinanta si te ajuta mult sa-i intelegi si sa-i suporti… :)

-Charles Bukowski: Posta (SUA, 1971)

Unul dintre cei mai mari autori americani, alcoolic iremediabil, a lucrat o groaza ca postas, pare sa fie ratatul generic.  Doar ca a scris al dracului de bine! O literatura  care prezinta the low level life, o literaturala la care un scriitor normal, care nu bea pana crapa zilnic, nu are acces. Violuri, batai, combinatii, viata de rahat, de toate inauntru.  Usor de citit, geniala.

-Scott Fitzgerald: Dincoace de Paradis (USA, 1920)

A doua care pe care o citesc de Fitzgerald, unul dintre cei mai iubiti autori americani. Prima Marele Gatsby, o capodopera, tehnica perfecta (comparabila poate doar cu a bunului sau prieten Hemingway). Dincoace de Paradis e povestea fascinanata a unui tanar american, student la Princeton si care lupta in primul razboi mondial. Un om care porneste in calatoria numita viata, de la premisa ca este deasupra celorlati, mai inteligent, mai cult si mai frumos. Il urmam pas cu pas in relatiile sale amoroase, in prieteniile sale, dar mai ales in dezvoltarea filosofiei  de viata si a ideologiei sale politice si sociale.  O poveste pe care o traim cu totii mai mult sau mai putin intens. In cazul lui America anilor 20 (= Romania anilor 2000 pe alocuri, dar nu tocmai :) ) ), o poveste care “pulseaza de jazz, tinerete si umor”. Si ca si in cazul multor alti  tineri, povestea lui la 24 de ani ajunge in punctul: “Ma cunosc pe mine, dar nimic altceva”! :) . Aproape poem, o carte minunata…

 -Ernest Hemingway – Batranul si marea ( SUA, 1952)

Am recitit-o cu admiratie. Unde se termina literatura, si apoi incepe din nou.

-Bogdan Suceava- Bunicul se intoarce la franceza (ROM, 2003)

Fost olimpic international de mate, actualmente prof prin state, Suceava este unul dintre cei mai interesanti scriitori romani ai momentului. Cred ca si datoriata profesiei, incearca stiluri diferite si calculeaza cu precizie timpul actiunii, gasind formule noi. Pe langa asta, si cel mai interesant, este singurul autor (pe care il stiu), care ne reprezinta generatia prin temele pe care le abordeaza: copilaria, adolescenta, studentia celor pe care Revolutia i-a prins prins scolari, noi singurele generatii jumate comuniste, jumate capitaliste.  E singurul care descrie nebunia, disperarea si frumusetea anilor de dupa revolutie. Anii nostri cei mai frumosi.  Si in plus ii mixeaza cu perioada comunista, cu viata de la tara (limbaj arhaic and cool stuff), viata din campusurile americane…

Se poate citi gratuit pe Liternet, iar pentru restul cartilor vezi  Polirom.